E unul real, după cum se exemplifică mai jos:
Se dă una bucată articol, scris de Vali Bobby pe Capslock1, în româneste.
Fără diacritice, ce-i drept.
În care articol, autorul deplânge atitudinea condescendentă a unor oameni din Relații cu Publicul (PR, adică2) vizavi de modul în care îi abordează pe bloggerii români:
“…Cand am scris articolul trecut, nu m-am gandit deloc la bani (bani pentru mine, ca sa scriu ceva). Reactia mea a pornit de la faptul ca tonul emailului era condescendent, superior, ca si cum se adresa unor copii de 5-6 ani. In plus, era trimis IDENTIC tuturor celor 20-30 de bloggeri (macar nu au discriminat, nu?), indiferent de ceea ce scriu, de varsta, de influenta samd. Nu in ultimul rand, valoarea premiilor era mult prea mica pentru ca bloggerul respectiv sa faca un efort, oricat de mic.”
Trecând peste pleonasmul “…condescendent, superior…” (ori poate TOCMAI din cauză lui) mi s-a părut bizară reactia lui Gina.
Gina
18 May 2009 la 9:18 amÎn română “condescendent” nu înseamnă acelaşi lucru ca în engleză. Ooof.
În articol, sensul cuvântului “condescendent” e cum nu se poate mai limpede, dacă pui la socoteală si pleonasmul (desi, ca să fiu total sincer, textul se citeste ca o transcriere a unei reacții VERBALE, mai degrabă decât ceva gândit pentru publicare ca TEXT – da’ asa scrie Vali Bobby, ăsta e stilul lui literar – cine-s eu să mă dau “călinescian”…).
Bobby o trimite pe Gina la dicționar, cu o adăogare de 2 “OO” la “Ooooof”…
Fiind curios, am căutat sensul cuvântului “condescendent” în engleză; e acelasi ca si în româneste…
Deci, ce să înțeleg din ce zice Gina? Clar, dacă s-a referit la sensul cuvântului în engleză, probabil stie nițel limba… dar nu suficient încât să si înțeleagă sensul cuvintelor. Clar, nu stie româneste… altfel ar fi stiut cuvântul “condescendent”. Care chiar există! E un neologism, normal, da’ asta nu contează… ce contează e că nu e ceva adăogat de la revoluție încoace. E destul de vechi, bine înfipt în lexicon.
Marele Împuscat nu se nascuse la vremea la care românii foloseau deja cuvântul “condescendent”.
Nu pot decât să concluzionez că e un caz tipic de confuzie, de zăpăceală mintală cauzată de sfertodoxismul tipic mioritic. Ne dăm cunoscători de engleză, dar nu stim româneste. Fiind romglezi, n-avem răbdare să si ÎNȚELEGEM engleza… asa că oscilăm perpetuu între două limbi pe care nu le cunoastem.
Dar le vorbim, ca să ne aflăm în treabă.
NOTE:
1 “PR” fiind o prescurtare în engleză a termenului “Public Relations”, desigur. N-am înțeles de ce românii insistă în a folosi acronime preluate din engleză chiar si în cazurile în care o traducere face sens perfect.
2 E posibil ca Gina să se fi confuzat datorită numelui evident englez al saitului. “CAPSLOCK”. Indiid… Fascinația românilor în a alege nume de agenții, saituri, organizații, companii si produse folosind termeni în engleză (corecți ori stâlciți) e generalizată. Dar ăsta e un alt subiect, pentru alt articol. 
Si bineinteles ca articolul ala e scris de Bobby nu de Vali, da’ na, ‘grele’.
George – multumesc pt. observație – am corectat. N-are treabă cu topicul în sine, da’ na, tot gresală se numeste.
Regarding “Nota 2:” last time I checked asta e “romaniandestinations.com”, asa ca sarcasmul de acolo e cel putin degeaba, ca sa nu spun ipocrit. In rest, destul de pertinent articolasul.
Eu nu am intenționat-o ca sarcasm (observația) – e posibil să fi iesit asa…
De acord că poate fi caracterizată ca ipocrizie în contextul curent – dar n-am avut de ales – ăsta e locul unde ni s-a oferit găzduire, l-am acceptat ca atare.
Nu este vorba de pleonasm pentru că adjectivele condescendent şi superior sunt despărţite prin virgulă, fiind vorba de o înşiruire de atribute. Folosirea mai multor atribute sinonime având rolul de a întări ideea şi a-o face mai clară. Problema este că sensul cuvântului condescendent nu este acela de “superior” ci “respectuos”.
În schimb am observat o altă greşeală în text: “reacţia lui Gina”. Corect ar fi fost reacţia Ginei. Sau alta: adăogat nu este corect. Se spune adăugat.
Dan, faptul că sunt despărțite prin virgulă nu contează. Dacă tot e să vorbim de “întărire” si “clarificare” – atunci cum ar fi să pui si mai multe ?
Atunci devine ridicol, nu? Oricum, asta era doar un fel de înțepătură aiurea, să mă aflu în treabă si să fac articolul mai interesant, nu era nimica în serios.
Cred că tu gresesti în interpretarea cuvântului “condescendent” – vorbesc serios. Ia si caută… vezi unde găsesti termenul folosit în sensul de “respectuos” si revino aici să-mi dai peste bot.
Greselile mele din text nu sunt de “romgleză”… ori măcar asa sper.
N-am pretenția să fac sait de gramatică – pentru alea avem zoso.ro unde comentatorii îi numără toate greselile de tastare lui Vali.
“face sens perfect”? “makes perfect sense”, much?
Pericol de a fi romglez.
Imi pare rau ca-s carcotasa, pur si simplu cand e vorba de o astfel de campanie lumea care citeste asteapta greseli, le urmareste si le scoate foarte mult in evidenta pentru ca asteapta consecventa absoluta. Am vazut observatii si aici, si pe la alte articole – creezi o asteptare prin ceea ce promovezi, deci ti se vor scoate ochii
Cred ca pericolul real la adresa limbii romane sta in exprimarea “celor mici”. Feshan, miuzic, shouping, uaitaning, tishart, andarueer, lipstic aruncate in propozitii sunt de condamnat si mai ales educat, ele intr-adevar n-au nicio baza pentru utilizarea frecventa. La fel cu importurile de cuvinte, romanizarea semificatiilor, pe care le citim/auzim in publicatiile si emisiunile care se adreseaza publicului larg – dar pe care limba, fiind dinamica, le va incorpora in timp, natural sau fortat. Chestia cu “condescendenta” e o confuzie, o greseala pe langa un articol de nisa. Nu cred ca aici trebuie umblat. E pacat sa critici astfel de nuante cand faci greseli mai comune (”adaogat”) – pierzi credibilitate. Teren delicat.
“Pacatuiesc” uneori – gasesc mai repede o expresie care se potriveste cu ceea ce vreau sa transmit, poate ea nici nu are un echivalent in romana, sau nuanta e alta. Daca ce gasesc in engleza e adecvat mesajului din mintea mea, si cei din jurul meu il pot intelege asa mai bine, nu vad neaparat o problema. Am numele blogului si alte detalii ale lui in engleza, am si articole exclusiv in engleza, am si o pasiune pe termen lung pentru limba asta, pe langa faptul ca am si trait o perioada numai cu ea. Se-ntampla sa cunosc si RO si EN suficient de bine cat sa-mi permit sa le combin.
Cat despre cunoasterea propriei limbi – cei care au engleza ca limba materna n-o cunosc nici ei suficient de bine pe-a lor, desi e clar mai usoara decat romana. Nu diferentiaza corect intre they’re/their/there, cu ” ’s” si variatiile lui. Romanii sunt la fel de semicunoscatori ai limbii proprii pe cat sunt si altii cu ale lor.
Nu putem sa evitam toate influentele. Tine de o difuziune culturala specifica timpurilor in care traim, ca franceza de demult. Cand majoritatea filmelor, muzicii, materialelor scrise, programelor (soft-uri) pe care le consumam ni se servesc in limba asta, apar niste efecte: adoptam cuvinte, atitudini, notiuni, modele; tot mai multi folosesc engleza pentru ca exista sanse mai mari ca munca lor sa fie transmisa mai departe. Si nu e rau – acum avem o limba in care sa ne intelegem cu oricine, oriunde, oricand.
Banuiesc ca un motiv bun (sau cel putin asa vreau sa cred) pt care PR e preluat ca atare din English e ca americanii au inventat relatiile publice asa cum le cunoastem noi azi.
Luana… da. Referitor la:
La un anume nivel, e un romglezism… chit că nu conține cuvinte englezesti. E o traducere a unei expresii tipice în altă limbă.
Acuma… putem să dezbatem subiectul cu puritatea limbii până se răsuceste Hasdeu în groapă…
Nu asta a fost intenția mea când am pornit discuția asta.
Nu vreau să mă transform în câinele de pază al limbii române. Nu am nici calificarea, nici înclinația.
Totusi… atunci când gasesti atfel de mostre produse de oameni cu oarecare pretenții…
(Via Mos Califar)
Situația devine oarecum jenantă, ca să mă exprim delicat, nu?
Mie personal, nu-mi pare rău că esti cârcotasă – asta si vreau: un dialog onest pe tema asta.
O discuție sinceră cred că duce la o atitudine de introspecție individuală referitor la “romglezismele” pe care le folosim cu toții (da, si eu mai calc în ele când si când).
N-am înțeles poziția ta vizavi de “condescendență” – tu crezi ca si Gina si Dan Lee?
“Furculision”… cineva?
Nu pot să fiu de acord cu ce spui tu referitor la combinatia de limbi; posibil ca tu să le stii foarte bine pe amândouă – n-am idee. Cred că e o dovadă de lenevie intelectuală să le combini în acelasi loc, ca să zic asa. Faptul că esti capabilă să le vorbesti pe amândouă nu îți oferă licența de a le combina juma-juma, fie în scris, fie verbal. Asa ceva poate fi definit ca “babilonie” în sensul biblic al cuvântului.
În general, am observat că românii sunt unici în a îmbrățisa necondiționat orice termeni proveniți din alte limbi. Asa cum ai remarcat, situația e similară cu cea din perioada de influență franceză, cu o diferență: anume, că la vremea aia, franțuzismele erau limitate la o anumită categorie socială – în general oameni asa-zisi “parveniți, relativ lipsiți de o cultură proprie si implicit, dornici de afirmare intelectuală ieftină.
Mă rog, simplific… dar înțelegi ce vreau să spun.
În contrast, în zilele noastre, romgleza a atins dimensiuni de cosmar: de la televizor si radio la ziare si reviste. Proporția de cuvinte englezesti, fie scrise corect, fie scrise fonetic e sufocantă…
Personal, pe mine mă enervează realitatea ASTA, asa cum pe alții îi enervează furtul de conținut pe internet ori mitocănia la bărbați.
Limba română a devenit un teren poluat de englezisme ca si peisajul turistic de gunoaie si sticle goale de suc, dacă mi se permite o comparație…
În încheiere, ca să mă dau si eu cârcotas…
am să susțin că americanii n-au inventat Relațiile cu Publicul; ei doar au transformat ceva existent intr-o industrie organizată – că la aia sunt buni. 
“În care articol, autorul deplânge atitudinea condescendentă a unor oameni din Relații cu Publicul (PR, adică2).
Nu-mi dau seama daca bucata asta iti apartine sau e citat din articolul lui Vali (linkul site-ului nu poate fi accesat), insa PR NU inseamna relatii cu publicul.
Silvia – una la mână… articolul e semnat de Bobby Voicu, nu de Vali Petcu – asa cum bine a remarcat George. Am corectat.
)
Porțiunea de text la care te referi îmi aparține, nu e parte din citat.
Link-ul site-ului funcționează, tocmai am verificat.
Dacă PR nu înseamnă Relații cu Publicul (ori, hai să zic… Relații Publice) oare ce înseamnă?
(să nu-mi spui că se defineste ca băut de cafele, vopsit de unghii si vorbit la telefon cu prietenii pe banii întreprinderii…
He, he, e posibil sa fi avut probleme cu conexiunea si de aceea nu am putut accesa linkul. Am citit postul tau inainte sa faci corectura, deci nu aveam de unde sa stiu al cui este exact de vreme ce nici nu am putut vizualiza articolul original.
Si ca sa-ti raspund la nelamurirea ta legata de PR, hai sa-ti dau un exemplu pe cit de simplu, pe atit de concret. Tantea de la ghiseul CFR se ocupa de reltiile cu publicul (pe linga altele). Asta insa nu o transforma intr-o PR-ista.
“Dacă PR nu înseamnă Relații cu Publicul (ori, hai să zic… Relații Publice) oare ce înseamnă?”. Nu-i hai sa zic, relatii publice. Chiar asta inseamna. Si chiar daca la tine intre notiunile astea doua nu-i decit o mica diferenta textuala, afla ce inseamna chestii total diferite. Mult succes in campania ta
!
Silvia – nu cred că vorbim de o mică diferență textuală. Vorbim de o diferență CONTEXTUALĂ, cred eu. Practic, ambele meserii implică relații cu publicul – diferența e una de grad de responsabilitate, nu? Cred că tanti de la ghiseul CFR dă doar informații referitoare la mersul trenurilor… dacă la situația aia te refereai.
Teoria mea e legată de faptul că există termeni românesti echivalenți, nu trebuie să luăm pe nemestecate orice termeni străini.
Altfel… ajungem să spunem:
“Tanti de la CFR managează ghiseul de informații ca piaristă”
Dacă doresti, putem continua polemica si cu exemple din engleză (fiindcă e mai usor de înțeles)… such as:
An airplane pilot is not involved with public relations – a stewardess is. Does it make her a PR representative? By all means!
Of course, PR here stands for “public relations”. Is her job description primarily a PR one? Not really… unless you want to split hairs.
A PR representative for say, Nintendo Corporation does exactly that: deals with the PUBLIC. Does it make him or her a PR representative? Of course!
The difference is in the job description – both the stewardess and the PR Director for Nintendo DEAL with the PUBLIC.
Problema provine din dragostea anglo-saxonilor (în special americanii) pentru acronime (care ca termen în sine e relativ recent – 1943) si prescurtări.
N-am o problemă cu prescurtările în sine – pot fi utile. Dar de ce să le prescurtăm ca si englezii?
Observ că nu mi-ai explicat ce este o PR-istă…
Ori… ca să fiu consecvent… o RP-istă.
Editare: (era cât p-aci să scriu “LE”…
) ) N-o să fiu absurd si să pretind să nu mai scriem “laser” si “NATO” ci “alers” si “OTNA”…
Relaţiile publice se referă la comunicarea dintre o organizaţie si publicurile ei. Şi cum publicurile sunt interioare şi exterioare, acum cred c-ai priceput că relaţiile cu publicul sunt doar o parte a relaţiilor publice. Deci nu le poţi folosi ca sinonime.
În general, trebuie să distingem, pe de o parte, între relaţiile publice ca disciplină ştiinţifică şi activitatea de relaţii publice ca aplicaţie practică. Dacă prima componentă are un caracter teoretic, a doua are un caracter aplicativ, fiind fundamentată prin prima.
A nu se confunda Relaţiile publice cu Relaţii cu publicul!.
“Practic, ambele meserii implică relații cu publicul – diferența e una de grad de responsabilitate, nu?”. Zau asa!
Mersi mult de raspuns, nu ma asteptam la ceva atat de cuprinzator
Nu cred in puritatea limbii romane – asa ceva nu exista. Orice limba se adapteaza, la fel face si a noastra, ce e gresit sau strain azi poate fi in DOOM maine
) Poate HR Patapievici foloseste Photoshop..? De curiozitate am cautat “blurat” in DEX. Nu exista. Inca.
Am inteles intentia ta si a campaniei, si o sustin in ideea de a ne limita cuvintele de import in conversatii si scrieri. Chiar daca initial si constient am zis ca-s pe jumate de acord, am inceput sa imi controlez folosirea combinatiilor (care nu erau chiar asa catastrofice).In plus, intotdeauna am detestat manifestarile exagerate de genul asta din presa, tin minte revistele Bravo de acum muuulti ani, de pe atunci erau pline de mostre.
Si cred ca aici e problema, asa se disemineaza romgleza – de parca nu ar fi de ajuns toata expunerea la engleza pe care o au stand pe net. Pentru astia mici, e “cool” sa le combine. Eu aici as umbla. Asadar, pozitia apropo de problema cu “condescendenta” era numai aceea ca, in felul in care am inteles eu campania si scopul ei, nu se incadra aici, indiferent cine avea dreptate. Dar sunt de acord ca din 3 clicuri se putea evita situatia (dexonline, respectiv “define: condescendent” in Google.)
Cu PiaR-ul – la asta ma refeream si eu
Luana… de ce nu te-ai asteptat? E un subiect serios, tu ai adus argumente bune, m-ai provocat să mă gândesc la ce răspund…
Ca si tine, cred în flexibilitatea lingvistică si nu sunt purist nici pe departe. Nu-s copilul nelegitim al lui Pruteanu…
Flexibilitatea totusi, nu înseamnă transformarea limbii în TOTALITATE într-un argou. (stiu, argoul e franțuzism, dar are istorie mai mare decât slangul…)
Cu ăstia micii… eh, asta e discutabil. Putem să încercăm să dăm exemplu, desigur; putem să insistăm ca în scoli să nu se “romglezească” la nivel de profesori si educatori; putem să ne dăm si tumba de 3 ori.
Degeaba.
Orice generație adoptă (la o anumită vârstă) un anume limbaj propriu, tipic vârstei. Ia să vedem… tu cum vorbeai cu prietenii când aveai 16 ani?
Aaaa… că te mustruluiau părinții când te auzeau? Da, dar tot vorbeai în argou cu prietenii…
În concluzie: cred că e mai important să ne controlăm NOI în folosirea romglezei decât să încercăm să stârpim în fasă “limbajele secrete” ale copiilor. Alea sunt parte din procesul de crestere si maturizare, cred eu.
Mai degrabă i-as bate obrazul (”blurat”) lui Patapievici decât să țip la ăia mici.
Tot scopul campaniei mele este cel pe care îl descrii tu:
Dap. De acord. De acord. Cu astia mici – mai simplu e sa ii convingi pe aia care scriu revistele sa-si revizuiasca limbajul. Sau poate mi se pare mie asa azi
Oricum, pe aia mici nu ii convingi prin constrangere, ci prin modelele dezirabile pentru ei, consecvente cu ideile lor, dar care respecta in acelasi timp si principiile de care vorbim noi aici. Ii faci pe cei ce se adreseaza lor sa vorbeasca normal, se va lua si la ei. Poate. Desi presupun ca influentele sunt mult prea mari, cele externe…
Ai mei nu ma certau, ca nu vorbeam aiurea
Numai tata il adoptase pe “naspa” si il arunca in conversatie ca un apropo la mine. Nu prea imi aduc aminte de argou. Discutii din alea ca-ntre fete, da, altfel…
Patapievici baga si “a blura” in DEX daca se supara
E academician, nu?
Deci si in concluzie si prin urmare la mine a functionat campania
PS Apropo de discutia cu acronimele si puritatea… francezii spun OTAN, la fel si spaniolii. Sunt radicali cand vine vorba de limbile lor. M-a amuzat teribil prin clasa a 7a cand am aflat ca spaniolii traduc “mouse pad” prin “alfombra del raton”. Adica, “covoras pentru soarece”
)
Ei, eu zic să nu imităm ce fac francezii… plus că în româneste sună caraghios “covoras de soarece”.
Altfel mă bucur că ti-am dat de gândit.
Ăsta e de fapt ideea campaniei, saitului, si tot asa.
Fiindcă prea aruncăm cu romglezisme pe trotuarul cultural si dup-aia ne văităm că e murdărie pe stradă.
Păi… murdăria… NOI O FACEM.
De lăudat inițiativa, dar cred că te-ai extins puțin cam prea mult.
Pentru un poliglot este foarte greu, în exprimarea orală, să se limiteze doar la o limbă și să fie coerent în același timp. Vorbesc trei limbi: româna, engleza și spaniola. Folosesc din toate limbile expresii și cuvinte în exprimare. De ce? Pentru că am o arie mai largă de nuanțe și detalii pe care le pot aborda pentru a exprima mult mai clar ceea ce vreau să spun.
Spre exemplu: nu e același lucru dacă spun „advertising” sau „publicity”. Nu e același lucru dacă spun „economy” sau „economics”. Înțelegi? La fel, nu e același lucru dacă înjur în română sau în engleză. Lesne de înțeles de ce.
Și o să vezi că în secolul vitezei omul va alege acele cuvinte sau expresii care exprimă un gând în cel mai scurt timp. Nu am nici un avantaj dacă folosesc o expresie în română în loc de ceva englezesc.
La fel de bine înțeleg și unde bate campania ta, dar îți spun de pe-acum că acel public nu va fi atins/manipulat așa ușor. Te adresezi societății de consum. Te adresezi maselor, majorității, cum vrei tu să-i zici. Ai nevoie de resurse enorme și de un sprijin fantastic. Nu vreau să te demoralizez, dar cam asta ar fi realitatea.
Toate cele bune,
Andrei B.
Andrei… poate mă extind în scop de exemplificare, nu?
“Pentru un poliglot este foarte greu, în exprimarea orală, să se limiteze doar la o limbă și să fie coerent în același timp. Vorbesc trei limbi: româna, engleza și spaniola. Folosesc din toate limbile expresii și cuvinte în exprimare. De ce? Pentru că am o arie mai largă de nuanțe și detalii pe care le pot aborda pentru a exprima mult mai clar ceea ce vreau să spun.”
Ce te faci însă când publicul, cei care te ascultă (fiindcă te refereai la exprimarea orala) NU SUNT LA FEL DE POLIGLOȚI?
Dacă ai fi scris comentariul tău 1/3 în româneste, 1/3 în englezeste si 1/3 în spaniolă (ca să dau un caz extrem) riscai să nu pricep, fiindcă habar n-am de spaniolă.
Comunicarea ta poate fi mai largă ca nuanțe, dar îndrăznesc să spun că riscă să devină ermetica.
Ca să nu mai aduc argumentul că folosirea unui amestec de 3 limbi în comunicare mie îmi sugerează un grad de expertiză scăzut în toate 3.
Fireste că “advertising” nu e acelasi lucru cu “publicity” si nici “economy” nu e inlocuibil cu “economics”… înțeleg asta. Bănuiesc că te referi la sensul cuvintelor în limba engleză si nu la traducerea termenilor în româneste.
Cred totusi că e acelasi lucru dacă înjuri în româneste ori în englezeste; acțiunea, intenția e aceeasi, indiferent de limba folosita.
Trebuie doar să fii atent să înjuri pe cine trebuie în limba în care trebuie.
Înjurând un român pe englezeste e pierdere de vreme.
“Fuck you!”
Ce, asta-i înjurătură serioasă?
Invers… înjurând un american pe româneste duce la nimic, chiar dacă îi traduci atât cuvintele, cât si sensul înjurăturii… cel mai probabil o să se amuze de inventivitatea mioritică.
“Suge-mi-ai ciorapii, tu si mă-ta si tot neamu’ tău de peste deal!”
“…Nu am nici un avantaj dacă folosesc o expresie în română în loc de ceva englezesc….”
Aici intri într-o problemă mare… anume:
Anumite expresii în engleză, chiar traduse corect, au un anume sens cultural SPECIFIC societații respective. Folosind expresii englezesti într-un articol scris în româneste poate duce la interpretări hilare – deoarece în majoritatea cazurilor atât autorul cât si cititorii nu înțeleg sensul. Oare să mă refer la subtitrările filmelor străine în româneste?
Mai bine nu…
Avantajul de a folosi o expresie românească atunci când te adresezi unui public român este realizarea unei comunicări clare, lipsită de ambiguitățile inerete generate de folosirea expresiei similare într-o limbă străină – si nu vorbesc aici doar de engleză.
Si invers: ai mari avantaje dacă NU folosesti expresii românesti când te adresezi unui public englez, ori spaniol…
Expresia rusească “nicevo” este absolut intraductibilă în orice altă limbă, fiindcă are o încărcătură psihologică specifică. Pur si simplu, alte popoare nu sunt echipate (cultural vorbind) să înțeleagă sensul total al expresiei rusesti.
E de preferat, cred eu, ca în comunicarea normală să folosesti un termen cât mai apropiat de cel original – chiar dacă nu exprimă în totalitate acelasi lucru.
Expresia engleză (americană) “coast-to coast” are conotații mult mai extinse decât “de-a latul țării”, fiind dependentă de contextul folosit, de apartenența profesională si (ori) socială a celui care o foloseste etc. Folosind expresia engleză într-un text în limba româna (fără ghilimele) produce confuzie – fiindcă în funcție de gradul de expertiză în engleza americană al cititorului – sensul intenționat devine interpretabil. Desigur, nu iau în considerare cazul în care folosirea unui termen străin e gândită pentru a crea confuzie…
Eu cred că tocmai din cauză că te adresezi maselor e bine să folosesti un limbaj specific național, cât mai lipsit de neologisme ori barbarisme.
Asta… dacă intenționezi să comunici cu masele, desigur.
CAPSLOCK vine de la tasta respectiva. Scrisul cu majuscule, pe internet, inseamna ca strigi, anunti, tipi. Nu puteam spune “Majuscule” pentru ca nu intelegea nimeni ca e vorba de un site depre internet/online/IT.
Cat despre diacritice… no way
) Asta ca sa te mai bucur cu o bucatica de romengleza 
Bobby – stiu de unde vine “capslock”… oi fi eu din comuna Cățelu, da’ astea le stiu.
)
CAPSLOCK chiar scris cu majuscule, nu îmi sugerează ceva legat specific de internet/online/IT.
MAJUSCULE pe de altă parte, mi se pare mult mai bun ca titlu de sait, ca sa fiu sincer. În special când articolele sunt scrise în româneste si se referă în majoritate la subiecte specific naționale ori implicații naționale ale unor probleme generale din internet/online/IT.
majuscule.ro… nici măcar nu sună rău!
N-are diacritice necesare ca nume de sait… si mie chiar îmi sună bine. Are prestanță, autoritate… țipă, ce mai!
MAJUSCULE.ro… misto nume!
Cât despre diacritice, nu pricep ce aveți voi, si tu, si Vali, contra diacriticelor.
Astea sunt, clarifică mai bine orice scriere… ce vrei?
Să ne fie rusine de ele?
La fel cum tu te amuzi să mă necăjesti cu romglezisme intenționate, la fel o să mă încăpățânez si eu să pisez subiectul.
Cel mai destept cedează primul, cum bine zicea Stefan cel Mare la Călugăreni, ori pe undeva.
Spune-mi si mie cum suna “repe” in loc de “piar” .. ti se pare ca e mai frumos in romana? Hai sa fim seriosi.
Dojo… hai să fim seriosi. Oare cum îți sună tuiterele mioritice model ghiveciuri romglezesti? Alea nu te deranjează? Nu mă refer la ce vorbim la o cafea, mă refer la cum ne EXPRIMĂM ÎN SCRIS! Pe tuiter si pe bloage, zic. Una e ce vorbim, alta e ce scriem. Si cum. Sripta manent, zic. Ne facem de râs, cred.
reactia lui Gina? hahahahahaha:)))
“reactia GINEI”. asta asa, ca idee, ca ne dam specialisti in diferite cheştii
Arhi… ai ajuns rău de tot. Exact ca ăia care îi corectează greselile de tastare lui Vali, zic.
Shpecialistule, zic.
Gramatica e problema… în rest, stăm bine mersi, nu?
Nu-s sigur de pluralul folosit de tine la termenul “public”… parcă nu-mi sună bine…
si misto tema ta de blog!)
Observația ta desigur, e corectă. Asta dacă vrei să ne afundăm în semantică, fireste.
“relații publice” nu este echivalent cu “relații CU publicul”.
Pornisem din altă parte totusi…
“Romgleza” nu e despre gramatica si morfologia limbii române, nu ăsta e scopul; ca să nu mai zic că am fost corijent de două ori la Română, tocmai din cauza gramaticii…
Discutăm doar despre bastardizarea barbară a limbii române prin adoptarea lipsită de discernământ a cuvintelor englezesti.
(mi-a plăcut cum mi-ai dat peste nas
Ma aşteptam să te auto-sesizei la vederea cuvîntului “publicuri”. Termenul propriu zis nu există in DEX, într-adevăr, dar e folosit de oamenii din advertising, comunicare, relaţii publice, marketing şi alte domenii conexe.
Personal, m-am legat de aspectul ăsta (confuzia dintre relaţii publice şi relaţii cu publicul) pentru că nu ma interesează mai deloc campania anti romgleza (în care, după cum spuneam, îţi urez mult succes
). Folosesc englezisme şi sincer nu-mi zgîrîie auzul. Nu port deci nici un “război” pe frontul ăsta, implicit n-are sens să comentez.
În mare parte ai dreptate în ceea ce spui/ scrii însă mi-e să nu cazi în extrema cealaltă: folosirea romeglezei mai gravă decît necunoaşterea limbii materne – analfabetismul (deşi situaţiile astea merg mînă în mînă în foarte multe cazuri).
Mersi pentru remarca legată de tema blogului. Spor
.
Silvia… există oarecare inconsecvență, cred. Ori nu te interesează, ori am dreptate.
Posibil ca termenul “publicuri” să fie jargon profesional specific – nu stiu – nu-s în domeniu, te cred pe cuvânt.
Ca atare, fiind termen profesional, n-am o problemă cu el, fiecare meserie are expresii specifice.
Eu mă refer la dialogul mioritic în general totusi, si cred că am dreptate aici.
Folosim ghiveci de limbă atât pe twitter cât si pe bloguri… ori asta nu e bine, cred.
Cum am mai spus, mi se pare lenevie intelectuală.
Somnu’ rațiunii naste monstri – ca să mă dau cult aici…
Nu cad în extrema ailaltă, exemplele exagerate pe care le folosesc aici sunt calculate să dea de gândit, nimic altceva.
Asa cum ai remarcat – folosirea romglezei merge mână-n mână cu necunoasterea limbii materne – analfabetism mi se pare un termen exagerat în contextul nostru.
Spor si ție -