Şi se întîmplă şi pe saitul oficial al emisiunii. Oarecum asemănător cu revista Story prezentată aici, capetele luminate de înţelepciunea romglezită nasc termeni precum helf, biuti, daiet, femili sau laifstail. Nu mă leg de fabulosul hăum, căci ăla e deja cvasi mega cunoscut.
Pîsî: s-a remarcat şi niu lucul?
Tags: ce se intampla doctore, protv, romgleza
Esti rău, stimabile. De ce nu observi că avem chiar si un termen românesc, simbolic asa, de felul său… “Evenimente” ? Cam pierdut printre englezi, e drept, da’ Las’că merge™©…
Serios vorbind însă, remarc publicitatea gândită de specialisti (publicanți? publicitari? marchetarzi?) care publicitate e întotdeauna directă:
• Fă!
• Drege!
• Cumpară!
• Tenul tău are nevoie de îngrijire specială!
• S.A.M.D…
Astea sunt fix slogane gândite pe alte meleaguri, si care se adresează unei culturi si societăți diferite. Traduse, desigur, sunt ridicole si ineficiente – deoarece în cultura românească apelativele directe sună nepoliticos si transmit o intimitate de mahala.
Desi suntem o societate cu un limbaj injurios extrem de bogat si inventiv – comparativ cu englezii, americanii, nemtii ori francezii – avem în limbaj două apelative diferite de politețe (dumneavoastra si dumneata) plus apelativ familiar (bă, mă, tu).
Implicația e clară – te adresezi cuiva în funcție de situție – ceea ce marketarzii români disprețuiesc cu superioritate – ei considerând că ce merge la Londra, merge si la Bucuresti.
Ca vizitator, atunci când văd reclame care îmi spun:
“Tenul tău are nevoie de îngrijire specială”
am o reacție de repulsie:
“Cine dracu’ esti tu să-mi spui mie ce are nevoie tenul meu?” Hai sictir, mârlane, că n-am păscut vacile împreună!”
99% din reclamele românesti sunt reclame englezesti ori americane traduse prost. Si desigur, ineficiente.
Eu, rău? Niciodată.
Aim giăst duing mai giab. 
)