Fixația mea, desigur. Asta e acuzația pe care mi-o aduce Dl. Andrei Rosca.
Da, AM o fixație! Si stii de ce? Uite de asta:
Acuma… ăsta e articol online, scris de cineva care se presupune că a facut o scoală, nu?
Si care se adresează poporului, nu? Adică… si mie, printre alții.
Ce-i aia “procesul de pitch-uire”?
Ce-i aia “pitch-uială”?
Nu înțeleg… e ceva cu dat de spagă? Chiar nu reiese din articol.
Mai departe… subtitlurile nu ți se par bizare?
“Cine este Felix Tataru?”
“13 consortii se bat pentru brand-ul turistic al Romaniei”
Mie mi se par traduceri mot-a-mot din subtitluri in alta limbă:
“Who is Felix Tataru?”
“13 companies are fighting for Romania’s touristic brand(account?)”
Mi se pare că cineva are un sablon, o fițuică, undeva, tradusă din engleză, pe care o foloseste să scrie articole, zău dacă nu!
Fiindcă nu face sens, ca formulare, în romaneste. Frazarea e chinuită, forțată!
“13 consorții se bat”?
Chemați poliția!
Poate “concurează”, “licitează”, ori ce mai vrei tu… dar…BĂTAIE?!?!
Si ăsta e un exemplu relativ inofensiv… dar e plină presa scrisă de astfel de exemple. De articole scrise de oameni care nu ÎNȚELEG sensul cuvintelor folosite. Dar le presară ici-colo, că asa dă bine, pare “expert”, stie ce zice…
Tragedia este că am devenit orbi, imunizați la astfel de materiale…
Propun să GÂNDIM înainte de a folosi termeni pe care nu îi înțelegem, a căror etimologie ne e străină si sa folosim un pic si mintea proprie, înainte de a arunca feluriți termeni despre care avem oarecare vagă idee, dacă o avem si pe aia…
Astept să îmi explici “pitchuiala” în contextul articolului D-nei (D-rei) Adriana Toma, dacă tot zici că am fixație.
Clarificare: Hai să zic că la o bere, nu am să fac mare caz dacă zici în conversație “piața de marketing românească suge rău” în loc de “piața de publicitate românească, arzo-ar focu’ s-o arză”;
În scris însă… e altă brânză, în altă traistă.
(Ceea ce îmi aminteste să îi iau nițel la discuție si pe ăia de la Rezistența Urbană, care se dau mari, doar fiindcă ei sunt mai mulți, si eu doar unul).
Am mai sesizat în text formulările “high profile” şi “networking la nivel înalt”. Dacă ar citi acest articol un ţăran din Piaţa Obor nu ştiu ce ar înţelege! E chiar penibil!
@Dan Lee: Situația a depasit deja ridicolul. Am ajuns aproape să consideram ceva normal…
Si uite-asa se ajunge la situații cum ar fi “Expertiza si “know-how”-ul…”
Este oribil!! Pe net m-am obisnuit sa citesc numeroase pagini, articole etc. pline de “romgleza”, dar a fost socant sa il aud pe tipul de la juridic (din cadrul unei companii multinationale destul de mari) vorbind jumatate in romana, jumatate in engleza. Si nu era o discutie informala, desi nici acolo nu ii vad rostul.
Isi bat joc de limba romana, asta fac
Maria, de la juridic, zici? Păi, dați-l afară, zic. Mâine-poimâine, ne trezim cu romgleză în Monitorul Oficial…
“Marketing” chiar nu se traduce prin “publicitate”. În plus, e folosit ca atare, fără ghilimele şi caractere italice, în cărţi româneşti cel puţin de la începutul anilor ‘70, aşa că nu văd care e problema.
Iar dacă e să fim 100% corecţi, “Fiindcă nu face sens, ca formulare, în romaneste.” e un exemplu mai evident de romgleză decât unele din chestiile identificate de tine. “A face sens” nu există în română, e o traducere mot-à-mot a lui “to make sense”.
Cazimir… dacă nu se traduce prin “publicitate” (ca sens în româneste) atunci cum se traduce? În nici un fel?
Hai să exemplific:
Dacă spun:
Mie mi se pare că descriu perfect o acțiune de “marketing” politic. Am toate elementele – nu?
Ce mi-ar oferi cuvântul “marketing” în plus, ca SENS? Nimic…
Dacă înlocuiesti cuvântul “publicitate” prin “marketing” obții ceva în plus? Eu cred că nu.
“Marketing” e definit ca o activitate de cercetare, creare, comunicare, livrare si conducere a unei anume campanii, fie ea de natură comercială, politică ori culturală, zic eu.
Publicitate – în limba română are un sens mai larg, oarecum diferit de termenul englez “publicity”, care reprezintă o parte din “marketing”.
Corect, termenul englez a apărut în publicații românesti prin ‘70; oare… în anii ‘40 nu se făcea “marketing” în România?
Eu cred că da. Si cred că nimeni nu denumea activitatea “marketing”…
Deci, asta văd eu că e problema… dacă e chiar o problemă. Poate că nu e, poate exagerez eu să dau un exemplu.
Ideea însă, cred că e valabilă: de a nu folosi aiurea orice termen străin fără să gândim dacă nu există deja echivalent românesc.
Corect – desi as putea sa beneficiez de scuze…
)
Totusi, nu am folosit cuvinte stâlcite, preluate fonetic, ori alte bălării… si în contextul frazei… mi s-a părut că face sens.
Marketing implică şi publicitate, dar aia e doar o parte a activităţilor implicate. Un studiu de piaţă e evident marketing, dar nu e publicitate. Un magazin care îşi aranjează într-un anumit mod rafturile, o vânzătoare în piaţă care stabileşte un anumit preţ la cartofi, o firmă de tâmplărie de aluminiu care decide să vândă şi parchet laminat, toate ar ţine într-o formă sau alta de marketing, fără să aibă nicio treabă cu publicitatea.
Lumea tinde într-adevăr să asocieze marketingul cu elementele de comunicare cu publicul larg (deci cu publicitatea), dar aia chiar nu e tot.
cazimir… corect până la un punct, cred eu. Vezi si asta.